Dorim sa te ascultam!

Plangi si nu te vede nimeni, strigi si nimeni nu te aude, vorbesti si nimeni nu te asculta? Da-mi voie sa te contrazic, exista Cineva, doar ca nu ai stiut la Cine sa apelezi. Cineva care te iubeste mult, ti-a vazut plansul inimii si strigatul inabusit... Asa cum si noi am fost in aceeasi situatie si Dumnezeul Pacii ne-a cautat, vrem sa iti spunem ca si Tu esti in Ochiul Celui Atotputernic si te vrea cu gelozie pentru El. Nu ai nevoie de nimic sa aduci inaintea Lui, doar inima ta zdrobita... Nu te cunoastem asa cum nici voi nu ne cunoasteti, dar este Unul mai presus de toate, care iti stie cel mai ascuns gand. Sa stii ca nu ai intrat intamplator aici... te-a indrumat Cineva. El vrea ca la problema ta sa gasesti rezolvare, de aceea iti spun azi: nu ezita, ai nelamuriri, probleme ce te apasa, intrebari fara raspuns? Lasa rusinea deoparte si indrazneste, asa cum nici noi nu am ramas surzi la lucrarea ce Dumnezeu vrea sa o indeplineasca, ne-am inteles scopul si telul pe acest pamant! Pentru asta, vrem sa ii dam Slava Tatalui ca ne-a gasit si Isi doreste sa ne faca lucratori in secerisul Sau. Ne puteti scrie pe adresa de E-mail: lacrimiincoltulsufletului@yahoo.com sau Id de mess, acelasi. "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Ioan 15:12"

7 martie 2010

Ceea ce este cu adevarat important

Cu cativa ani in urma, la Seattle in cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au inceput sa invarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, in afara de un baiat, al carui carucior s-a impiedicat in bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a inceput sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au incetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au intors si au luat-o inapoi, cu totii. O fata cu un grav hanicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: "Asa-i ca e mai bine acum?" L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.
Stadionul intreg era in picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.
Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim invingatori, sa fim inaintea altora in cursa vietii.

Niciun comentariu: